Totul a început pe la 15 ani când începeam să fac primele exerciții energetice și să iau contact cu lumea invizibilă. Printre primele informații pe care le-am primit a fost faptul că "planeta"  Pământ e de fapt o închisoare, o școală de corecție. Nu înțelegeam atunci la ce anume se referă și credeam că e vorba de o metaforă, de un aspect sufletesc. Înțelegeam că sufletele vin aici pentru a învăța, pentru a se educa dar nu vedeam dincolo de acest aspect, partea fizică a lui, cum era înfăptuită această închisoare. Credeam că sufletul este liber și nemuritor. Ei, nemuritor este, liber mai puțin. Abia mult mai târziu informațiile au venit rând pe rând să completeze golul care era lăsat de știința modernă.


            Aproape 20 ani mai târziu, într-un retreat am avut o meditație profundă (aceasta se întâmpla înainte de a afla despre teoria ”Flat Earth” (teoria Pământului Plat)). Într-una din meditațiile profunde pe care le-am făcut, mi-a fost transmisă o informație legată de modul în care este structurată și funcționează lumea pe care o numim Pământ. Am văzut sursa universului nostru ca fiind o scânteie care ardea în continuu, iar din acea scânteie se alimenta o simulare, un matrix energetic. Lumea din această simulare era în ceea ce părea să fie un glob în mijlocul căruia eram noi. Acest glob era de fapt un dom care acoperea întinderea de Pământ și ape. Mai departe, în imediata apropiere a universului nostru, erau alte universuri,  în total 12 la număr așezate într-un cerc. Aș vrea să precizez că acest univers era limitat, era compus doar din ceea ce se găsea în acest glob/dom. Acesta a fost doar un crâmpei, o privire dincolo de vălul iluziei care ne e prezentat ca lumea noastră, Pământul nostru.
            Din acel moment viața mea a început să se schimbe. La scurt timp am luat contact cu primele informații legate de Flat Earth și am început să pun cap la cap piesele de puzzle.


            Să contiuăm istorisirea noastră mergând puțin în trecut înainte de Iisus, la momentul în care oamenii se închinau/rugau zeilor. Este posibil ca acești zei, aceste ființe nemuritoare să fi fost creatorii noștri.
            Aș merge mai departe și aș zice că există un ”rai”, un ”Olimp” în care zei conducători ai lumii stau, oarecum neatinși de tot ce se întâmplă pe acest Pământ. Conform legendelor Olimpului, acești zei conducători, își măsurau puterea prin numărul de supuși, credincioși care l-i se rugau și îi adorau. În zilele noastre parcă nimic nu s-a schimbat, locul zeilor a fost luat de sfinți sau alte entități energetice la care ne rugăm.
            Cineva acolo ”sus” la care ne rugăm în speranța unui ajutor ne ascultă rugăciunile. Nu zic că nu funcționează sau că e greșit, încerc doar să pun niște întrebări care momentan zac fără răspuns. Zeii au dispărut când oamenii au încetat să își mai îndrepte rugăciunile către ei, oarecum puterea lor era dată tot de oameni. Cred în acest sens că da zeii și entitățile cărora ne rugăm se hrănesc cu energia noastră și oarecum, parte din această energie este returnată prin forma unui ajutor focalizat. Locul zeilor a fost luat de cei 12 apostoli și bineînțeles Iisus, precum și de celelalte divinități din alte religii. În acest context e bine de știut care e rolul acestor ”zei” și modul lor interacțiune cu ființa umană. Nu vreau să zic că acest aspect e corect sau greșit, încerc doar să înțeleg mecanica și legile energetice care stau la bazele acestui construct.

            Să revenim puțin la momentul prezent. Dacă ne amintim serialul Star Trek, prima lege a federației era urmatoarea:
” In the fictional universe of Star Trek, the Prime Directive (also known as Starfleet General Order 1, General Order 1, and the "non-interference directive") is a guiding principle of Starfleet, prohibiting its members from interfering with the internal and natural development of alien civilizations.”
            Adică membrilor echipajului l-i se interzicea orice interacțiune sau interferență cu civilizațiile extraterestre. Dacă extrapolăm această regulă în contextul nostru, cel mai probabil este că acestor entități guvernatoare, l-i se permite să iși manifeste ”domnia” cu condiția să nu intervină în mod direct în evoluția omului.  Și cum ar fi să zicem, dacă cei pe care îi numim noi îngeri, divinitate, etc. nu sunt altceva decat suflete/spirite care au scăpat din această închisoare numită Pământ și că modalitățile lor de contact cu această lume/dimensiune sunt limitate. Este posibilă o astfel de teorie? Cum ar fi dacă lumea a fost gândită ca o închisoare/școală pentru suflete, iar odată prins în această ciclicitate e tot mai greu să ieși din ea. Probabil că adevărul e undeva la mijloc.
            Stăm și ne întrebăm de ce entitățile divine/pozitive nu comunică în mod direct cu noi?
            Să fie oare pentru că nu pot sau pentru că le este interzis?
            Și că dacă ar face altfel și-ar pierde statutul și ar reveni înapoi în această școală pentru reeducare?


            Să mergem din nou puțin în timp, la momentul lui Adam si al lui Eva. Aflăm în Biblie, în Geneza mai exact, unde aflăm povestea lui Lucifer si a Evei.
În Geneza se spune că Lucifer a făcut-o pe Eva să mănânce din fructul oprit, făcând acest lucru ea a dobândit cunoașterea binelui și a răului. Din asta rezultă ca Iahve a creat omul fără această cunoaștere (baza pentru moralitate și liber arbitru) deci până la căderea în păcat oamenii erau niște simple animale de companie create doar pentru amuzamentul unui zeu plictisit. Lucifer nu a mințit-o pe Eva, pentru că ea după ce a mușcat din fruct chiar a devenit puternică la fel ca dumnezeu.
            Apoi Iahve a izgonit oamenii din Eden ca nu cumva să devină și nemuritori și poate să încerce să îi ia locul, deci Iahve pare personajul negativ în poveste.
            În poveste nici Lucifer nu oferă cunoașterea din mărinimia sufletului lui ci doar pentru a-l necaji pe Dumnezeu deci nici el nu este un personaj pozitiv. Iar povestea este simbolică, Satan reprezintă libertatea, nesupunerea și mândria iar Dumnezeu reprezintă constrângerea, supunerea și umilința. O metaforă în care se explică natura duală a oamenilor (poți fi rău sau bun, supus sau liber).


            Povestea se mută puțin mai târziu în timp, în aceeași notă discordantă, când imediat după potop, oamenii rămași și-au dat seama că există un rai, un oraș plutitor undeva deasupra. În încercarea oamenilor de a ajunge la Rai, de a comunica în mod direct cu Dumnezeul din ceruri, au început să construiască cunoscutul turn Babel. Acest turn se presupune că era destul de înalt încât să se apropie de limita de sus a domului, astfel încât Dumnezeul acelor vremuri s-a îngrijorat. Din nou, nu știm cu ce tehnologie au reușit să construiască acel turn, pentru că în vremurile noastre este greu să construiești un turn mai înalt de 500 metri, dar se poate presupune că acel turn din Babel avea mii de metri înălțime. Fie era foarte înalt fie înălțimea domului era mult mai mică la acea vreme. Iar mai departe știm ce s-a întâmplat, din nou Dumnezeul acelor vremuri a deci să îi pedepsească pe cei care încercau să comită această "erezie". Să nu uităm că cei care se presupune că au construit turnul nu erau foarte mulți, erau doar o mână de oameni care rămăseseră după potop.
           
            Legat de rai am avut un vis ciudat într-o noapte, care mă pune puțin pe gânduri. Se făcea că Raiul era o insulă mare plutitoare care pica din cer. Odată cu acea coborâre am început să îl chemăm pe Dumnezeu să intervină, consideram că ce se întâmplă era neprogramat și că doar el putea să oprească procesul. La un moment dat apare Dumnezeu în chip de om și începe pregătirile pentru reset. Cumva îmi zicea că după acțiunile ce urmau să se întâmple nu ne vom mai aminti și că totul face parte dintr-un plan dinainte stabilit. L-am rugat să facă un ”spell” astfel încât să-mi amintesc când totul se va fi terminat dar mi-a dat de înțeles că o astfel de practică nu era acceptată și că nu se va face o excepție pentru mine.
            Mesajul din vis a fost că aceasta a fost secvența căderii din Rai, cea în care omul a fost izgonit pe Pământ, Raiul fiind o mare insula plutitoare, asemănătoare cu o navă extraterestră. Tot acest vis mă duce cu gândul la Jack și vrejul de fasole, în sensul în care oare Jack ajunge pe vrejul de fasole în această insula plutioare, în Rai? și mă face să mă întreb dacă e posibil să fie vreo asemănare cu ce s-a întâmplat cu adevărat. Să fi fost oare omul alungat din acest Rai/Paradis plutitor într-un astfel de mod? Ce era interesant în vis era faptul că Pământul era deja locuit de o rasă de oameni când toate acestea s-au întâmplat.


            Mergem mai departe, la Enoch. Enoch a fost al 7lea după Adam iar în cartea scrisă de el există o mențiune în legătură cu  câteva porți prin care soarele și luna intră în circuitul lor ceresc. Aceste porți sunt șase la număr și există și numeroase ferestre cum sunt numite. Prin aceste ferestre soarele își schimbă parcursul de-a lungul anului, creând anotimpurile. Soarele intră prin aceste ferestre în momentele de solstițiu și echinocțiu pentru a-și schimba traiectoria.

Quote:
And I saw six Gates from which the Sun rises, and six Gates in which the Sun sets, and the Moon also rises and sets in those Gates, and the leaders of the stars together with those whom they lead. There are six in the east and six in the west, all exactly in place, one next to the other; and there are many windows to the south and the north of those Gates.

Enoch ne furnizează destul de multe informații. În viziunile sale, Enoch este călăuzit de Uriel și mai aflăm următoarele:
- Enoch a făcut câteva călătorii la capătul domului (în viziune) unde a văzut porțile către Rai. Bănuim că prin aceleași porți stelele intră și ies.
- aflăm că există mai multe porți prin care ajungem la ceruri/Rai. Aceste sisteme complicate par să confirme ipoteza conform căreia în timpul potopului, Pământul a fost inundat cu apă de deasupra domului. În geneza se zice că în momentul când Dumnezeu a creat Pământul, a separat apele de deasupra de apele de desupt, prin acel dom. Ei bine, constructorul, adică Dumnezeu are puterea de a controla cantitatea de apă care există de fiecare parte a domului prin aceste porți.



Quote:

The angel Uriel guided Enoch in most of his travels. They made several trips to the ends of the earth, where the dome of heaven came down to the surface. For instance, Enoch says:

I went to the extreme ends of the earth and saw there huge beasts, each different from the other and different birds (also) differing from one another in appearance, beauty, and voice. And to the east of those beasts, I saw the ultimate ends of the earth which rests on the heaven. And the gates of heaven were open, and I saw how the stars of heaven come out...(1 Enoch 33:1-2).

(The sharp-eyed reader will note what I suspect is an editing error in the Isaac translation. The earth resting on the heaven makes no sense. R. H. Charles has “whereon the heaven rests.”)

Again, Enoch says, “I went in the direction of the north, to the extreme ends of the earth, and there at the extreme end of the whole world I saw a great and glorious seat. There (also) I saw three open gates of heaven; when it blows cold, hail, frost, snow, dew, and rain, through each one of the (gates) the winds proceed in the northwesterly direction (1 Enoch 34:1-2).” This accords well with Jeremiah 51:16 which says, “he brings up the mist from the ends of the earth, he opens rifts for the rain and brings the wind out of his storehouses.” In subsequent chapters, Enoch journeys “to the extreme ends of the earth” in the west, south, and east. In each place he saw three more “open gates of heaven.”

There were other things to be seen at the ends of the earth. Earlier, we deferred discussion of the King James version of Job 26:7, “He stretcheth out the north over the empty place, and hangeth the earth upon nothing.” On several occasions when Enoch and the angel are out beyond the dome of heaven, Enoch comments that there is nothing above or below. For instance, “And I came to an empty place. And I saw (there) neither a heaven above nor an earth below, but a chaotic and terrible place (1 Enoch 21:1-2).” Could this be the kind of nothingness referred to in Job?

An angel also showed Enoch the storerooms of the winds (18:1) and the cornerstone of the earth (18:2).

Citatele complete despre Soare și Lună

The Sun and Moon
And what of the sun and moon? Psalm 19:4-6 (quoted earlier) suggest that the sun holes up at the ends of the earth until it is time to rise. Enoch expands upon this idea. In 1 Enoch 41:5, he “saw the storerooms of the sun and the moon, from what place they go out and to which place they return...” Further, “they keep faith one with another: in accordance with an oath they set and they rise.”

Enoch discusses the solar and lunar motions at length, explaining why the apparent azimuths of their rising and setting varies with the season. The explanation, found in the section called “The Book of the Heavenly Luminaries,” begins thus:

This is the first commandment of the luminaries: The sun is a luminary whose egress is an opening of heaven, which is (located) in the direction of the east, and whose ingress is (another) opening of heaven, (located) in the west. I saw six openings through which the sun rises and six openings through which it sets. The moon also rises and sets through the same openings, and they are guided by the stars; together with those whom they lead, they are six in the east and six in the west heaven. All of them (are arranged) one after another in a constant order. There are many windows (both) to the right and the left of these openings. First there goes out the great light whose name is the sun; its roundness is like the roundness of the sky; and it is totally filled with light and heat. The chariot in which it ascends is (driven by) the blowing wind. The sun sets in the sky (in the west) and returns by the northeast in order to go to the east; it is guided so that it shall reach the eastern gate and shine in the face of the sky (1 Enoch 72:2-5).

The openings in the vault of heaven in the east and west are matched to the seasons. On the longest day of the year, the sun rises and sets through the northernmost pair. On the shortest day, it rises and sets through the southernmost pair. The return routes of the sun and moon are outside the dome. Perhaps they rest in their “storerooms” during their time off.


            Aș vrea să înțelegeți că la început am crezut că aceste informații erau metafore, dar cu cât am săpat mai adânc și am citit mai mult, se pare că nu. Toate acestea reprezintă informații despre mecanica cerească și ne arată cum e înfăptuită iluzia. Puteți verifica și voi faptul că luna este un corp transparent, translucid, și culmea se poate vedea prin ea. Sau mai bine zis se pot vedea stele din spatele ei. Puteți într-o zi senină când e și luna pe cer să vedeți cu ochii liberi faptul că luna e transparentă. Desemenea stelele, sunt holograme, portaluri energetice prin care suntem codificați energetic la naștere.
            Avem următorul citat din biblie care ne arată ca omul e marcat la naștere :
Quote:
Iov cap 37 versetul 3
3. Il rostogoleste pe toata intinderea cerurilor, si fulgerul Lui lumineaza pana la marginile Pământului.
4. Apoi se aude un bubuit, tuna cu glasul Lui maret; si nu mai opreste fulgerul, de indata ce rasuna glasul Lui.
5. Dumnezeu tuna cu glasul Lui in chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le intelegem.
6. El zice zapezii: „Cazi pe pamant!” Zice acelasi lucru ploii, chiar si celor mai puternice ploi.
7. Pecetluieste mana tuturor oamenilor, pentru ca toti sa se recunoasca de fapturi ale Lui.

Înțelegem din acest citat că Dumnezeu a marcat oarecum fiecare om de pe Pământ spre a asculta de el și pentru a fi mai ușor de controlat.  Deci să fie sau nu acest Pământ o închisoare în care fiecare om e însemnat?

            Să fie oare adevărat că ce se încearcă acum (de către oculta mondială) este copierea modului în care Dumnezeu controlează omul și se încearcă "ciparea" oamenilor pentru a putea fi controlați mai ușor?


            Mai departe ajungem la perioada lui Iisus. În experiențele mele ezoterice aș vrea să vă zic că istoria prezentată în biblie, în noul testament, este incompletă și/sau incorectă. Am trăit majoritatea vieții cu impresia că ceva nu este în regulă, că anumite informații critice ne sunt ascunse sau suntem mințiți intenționat. Cred în continuare că Iisus nu a murit pe cruce (și nici nu a fost răstignit) și că motivul pentru care Iisus a fost sacrificat e destul de simplu. O moarte martirică avantajează biserica și religia creată în numele lui, motiv pentru care cred că s-a ajuns în această situație. Putem vedea că întreaga istorie a bisericii e bazată pe suferință, gândiți-vă doar la toți mucenicii care au suferit și murit în numele unei religii, fie ea creștină sau nu.
            Mi-a atras atenția următorul pasaj din biblie care prezintă sfârșitul veacurilor conform lui Iisus:  Matei 24.
Întrebat Iisus când va reveni pe Pământ el răspunde printr-un șir lung de semne care culminează cu următoarele:
            Îndată după acele zile de necaz, ,soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.
30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
31 El va trimete pe îngerii Săi cu trîmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, dela o margine a cerurilor pînă la cealalta.

Link complet

O asemenea ipoteză, în care soarele s-ar întuneca și luna nu ar mai lumina nu s-ar putea explica în contextul actual, susținut de știință. Dar dacă luăm în considerare că soarele și luna sunt creații artificiale ale unei inteligențe/puteri mai mari, totul capătă sens. Este posibil ca  ființele care conduc aces univers să aibă interesul la un moment dat să își facă apariția și să pună lucrurile în ordine.


To be continued ...